Când viața-ncet se scurge
Nelâsand nici o secundă,
Zadarnic ca să treacă
Mă mir cum în această lume,
Ca vântul toate vin, și pleacă.
Ce vânt înverșunat
Ce vuiet straniu
Vine vorbind în voci demult uitate
Aud un murmur ce odinioara
Creat-a univers din singularitate.
Șoptindu-mi în ureche mici nimicuri
Minciuni și vorbe degrabă înflorite
Vorbind zadarnic despre infinituri
Fantasme colorate și dorite.
O, adiere ce răcești solul
Pălești în fața vântului celest
Care-alimentează de la îneputuri focul
Ce dă lumină și căldură-n univers.
Un susur ce aievea mă trezește
Și mă dezmiardă din a nopții dulci uitare
Un râu ce aleargă-ncontinuare spre adâncuri
Izvorând doar dintr-o singură-ntrebare.
Cunoașterea învolburată mă stropește
Ca într-un vis mergâand pe langă apa
Pășind pe granița cu realitatea
Privind uimit de ziuă cum se crapă.
Eternul Necunoscut
Versuri de Valentin Cocleț
Fi parte din – Comunitatea ForPerspective.
