Când Dumnezeu îți ia un simț, îți dă altele. Am primit în dar, un simț al vederii slab, temporar, și o alegere. Am ales să îl folosesc cât de bine am putut, până în momentul în care aceasta a dispărut...
Să răzbați cu sinele milioanele de fire,strânse pe cer, înghesuite, ca celulele din tine. Ca electronii, claie peste grămadă, în sorii dimineții, doar infinitul veghează.
Vom explora o alt fel de manifestare a vocii, fără cuvinte. Acea expresie pură a sentimentelor ce există în momentul prezent. Urmărim simfonia de sunete din jur, acompaniată de ritmul tobei și al inimii pentru a permite vocii noastre autentice...