Conflictul – Pas cu Pas
O călătorie cu scopul de a înțelege conflictul la nivel fundamental.
O poveste despre un urs și o rață
Un urs se relaxa în hamacul lui din pădure, după o zi lungă. își marcase teritoriul, a speriat niște turiști și le-a mâncat sandvișurile la prânz, ca într-o zi obișnuită. În același timp, o rață supărată pe viață, ieșise la plimbare în pădure, pentru a-și limpezi mintea. Totul este bine în lume până când nu mai este… Chiar atunci când somnul îi era mai dulce, ursul se trezește buimac auzind un zgomot neobișnuit. Rața măcănea zgomotos în timp ce se apropia din ce în ce mai mult de coliba ursului. Deranjat, ursul merge să verifice și, spre surprinderea lui, zgomotul puternic venea de la o pasăre mititică, care nici măcar nu-l observă.
- Oi! Rață calmează-te, încerc să dorm.
Rața nu-l observă… - Hei! revino-ți.
Încă nimic… - Arrrrgh!! răgni ursul…
În acel moment, rata, speriată, a înghețat pentru o clipă, apoi începe să se înjure și să-i arunce cuvinte urâte ursului. - Calmează-te, spuse ursul
- Nu-mi spune să mă calmez! quack quack quack…
- Tu rață… oprește-te, încerc sa mă odihnesc.
- Maak mak mak…
La capătul răbdării, ursul apucă rața, o mănâncă dintr-o mușcătură și se întoarce liniștit să-și fumeze pipa.
Sfarsit!
Pădurea este liniștită din nou…
A existat un conflict în pădure?
Ei bine, da și nu, problema este puțin neclară în acest moment, dar vom încerca să o rezolvăm.
Cum apare un conflict?
Conflictul, in contextul nostru, apare atunci cand rața se cearta cu ursul, sau așa pare. Dar asta se simte puțin grăbit, rața era deja supărată. S-ar putea ca un alt conflict să fi avut loc pentru rața noastră înainte de a-l întâlni. Dar deocamdată nu știm. Și de dragul simplității, nu vom urmări un lanț de evenimente, ci micul nostru colț al pădurii magice.
În primul rând, să ne dăm seama ce căutăm.
Căutăm câteva evenimente cheie care definesc și conțin conflictul, pentru a simplifica și înțelege mai bine structura unui conflict.
- Ursul aude măcănitul raței. Să-i spunem interferență cu status quo-ul.
- Ursul decide să facă ceva, mai degrabă decât să ignore.
- Ursul și rața interacționează. Primul contact.
- Rața nu comunică. Punctul critic.
- Ursul își pierde răbdarea. Concluzie.
Aceste cinci momente sunt evenimentele cheie care ne definesc conflictul și povestea noastră, începând cu o premisă și terminând cu o concluzie.
Se pare că ne-am evoluat poveștile pentru a avea conflictul ca punct central. Poate la un moment dat în istoria noastră, am spus acele povești care întruchipau conflictul, pentru a învăța din experiența altora, ca o tradiție orală. Acum, suntem concentrați mai mult pe divertisment, în timp ce învățarea are loc inconștient. Conflictul devening tot mai abstract si mai subtil, în viața noastră. Cu cunoștințele noastre actuale, putem urmări conflictul în timp și profunzimea sensului, până la principiul fundamental.
Care este sămânța conflictului?
În centrul conflictului (metaforic vorbind) se află interacțiunea opusurilor. Lupta eternă dintre bine și rău, dansând și echilibrându-se la nesfârșit, într-un dans universal. Probabil la începuturi, ideea de s-a intuit în povești, bazate pe observarea subiectivă și interpretarea unor evenimente reale. Apoi, pe baza acelei abstractizări (meme), au fost puse în mișcare alte evenimente, apoi au fost spuse mai multe povești și Tot așa, evoluând conceptul de conflict. Aceste povești au fost utile ca mijloc de a conceptualiza și înțelege în termeni largi, imaginea amplă a evenimentelor care se desfășoară și apoi de a comunica eficient informațiile. Într-un scenariu de criză, era mai eficient să spui unei armate, de exemplu, că dincolo de deal este inamicul în loc să relatezi toată povestea. Răul, inamicul, lucrul căruia trebuie să ne opunem, este o categorie foarte largă și subiectivă, poate cuprinde aproape orice. Pentru ursul nostru, „dușmanul” ia forma unei păsări furioase dar inofensive, care reușește să îi tulbure somnul.
Dar conflictul intern?
Când luăm această cale de diferențiere, ne putem întreba care este diferența dintre interior și exterior? În cazul nostru, diferența este în mărirea sau "micșorarea" unei anumite scene. Să ne întoarcem la rața noastră, atât de prinsă în conflictul ei, încât nici nu l-a observat pe urs. În această perspectivă actuală, avem un conflict între două personaje un urs și o rață. Acum să mărim scena până putem vedea în mintea raței. Acolo avem un conflict între cel puțin două meme, care urmează aproximativ același model ca si personajele. Acestea întruchipează cunoștințele, pot interfera unul cu celălalt, de asemenea, se confruntă cu probabilitatea schimbării. Schimbarea poate fi atât „periculoasă”, cât și benefică, deoarece are posibilitatea de a deveni mai bună sau mai proastă în urma replicării. Deci care este diferența? Diferența constă în natura entităților care interacționează. Memele sunt entități abstracte care există în dimensiunea minții noastre, asta nu înseamnă că nu sunt reale. Ele nu sunt tangibile în același sens ca o masă sau un scaun, dar totuși ne pot afecta viața și să vedem asta nu trebuie să mergem mai departe decât propriile noastre convingeri.
Care este diferența dintre interacțiune și conflict?
Întruchiparea cunoașterii. Mai exact, conflictul este un tip particular de interacțiune între entități care întruchipează cunoașterea. Să luăm două planete rătăcitoare, să le dăm inteligență și să spunem că traiectoria pe care călătoresc reprezintă intenția lor. Acum, în funcție de apropierea cât de aproape sunt cele două lumi, acestea pot interacționa ușor, violent sau deloc. Poate unua dintre ele își va schimba traiectoria dacă interacțiunea are loc la momentul și locul potrivit.
- Oare ce se va întâmpla dacă se ciocnesc?
Pentru a răspunde, haideți să ne jucăm puțin cu compoziția celor două planete. O putem face plastică, elastică, rigidă, fragilă, fiecare dintre aceste compoziții înfățișând o personalitate umană specifică. Atunci planetele noastre pot deveni două bile de cauciuc, două capete dure sau orice altă imagine pe care o putem imagina, dar cel mai interesant ar fi cazul în care ambele planete ar avea o structură biologică.
Acum să aprofundăm puțin și să luăm exemplul unui virus și al unei celule, ambele întruchipează cunoașterea și ambele sunt vii. Pe baza interacțiunii lor, cunoștințele celulei „luptă” cu cunoștințele prezente în virus, iar câștigătorul ajunge să rămână viu și să se înmulțească. Ne putem gândi la asta ca la o declarație și critica adresată ei. Dacă câștigă critica, atunci afirmația este infirmată. În acest fel, conflictul poate lua diferite forme. Poate fi violent, non-violent, unilateral, bilateral etc. in functie de comportamentul specific al partilor implicate. Conflictul din povestea noastră este în cea mai mare parte unilateral, apoi escaladeaza rapid și devine bilateral și apoi încetează brusc din cauza diferenței de potențial.
Rezultatul depinde de natura participanților, precum și de intențiile sau traiectoria acestora. Ei se pot respinge unul pe celălalt, își pot schimba direcția sau comportamentul, pot rămâne uniți și așa mai departe, dar trebuie să întruchipeze cunoașterea. Două personalități volatile au mai multe șanse să se respingă într-un conflict decât una volatilă și una cedată. De exemplu, o dezbatere este un conflict non-violent. Rezultatul poate fi o schimbare de perspectivă pentru toți participanții, în ceea ce privește extinderea cunoștințelor.
Care sunt condițiile conflictului?
Putem găsi o mulțime de condiții specifice pe baza diverselor exemple, dar pentru scopul nostru, trebuie să generalizăm și să aflăm aspectele comune ale tuturor conflictelor.
- Cel puțin două entități care interacționează – interferență.
- Prezența cunoștințelor care permite conștientizarea reciprocă.
- Potențial de schimbare pentru oricare dintre participanți.
- O tendință de conservare – o expresie a inerției.
Dacă se poate detecta o interferență, atunci apare o decizie, de a acționa sau de a nu acționa. Ce inseamna asta? Înseamnă că, dacă acționez atunci s-ar putea să nu mă schimb, ca urmare a conflictului. Dacă nu acționez, atunci accept să mă schimb, ca urmare a conflictului. Dacă viața depinde de rezultatul acestei decizii, ne putem întreba, „A fi sau a nu fi?”
Conflictul există la un nivel fundamental?
Nu, conflictul, așa cum l-am definit noi, necesită ca și cunoașterea să fie întruchipată la un nivel superior de apariție. La nivel fundamental, interacțiunile sunt între informațiile fundamentale, între legi, între zei.
Pentru a rezuma, ce este conflictul?
Conflictul este un fenomen subiectiv, emergent în prezența cunoașterii, ca instrument al schimbării. Se manifestă la interferența a cel puțin două entități purtătoare de cunoștințe capabile să se schimbe una pe cealaltă.
Povestea unui erou.
Un erou este chemat la acțiune în timp de nevoie, pentru a provoca sau pentru a pune capăt conflictului. Din cele mai vechi povești ale omenirii, eroii sunt amintiți prin faptele lor, unul mai arhetipal decât celălalt. Uneori, un erou îi protejează pe nevinovați, alteori distruge status quo-ul, atunci când o societate își pierde capacitatea de a vedea clar. Când regele devine orbit de bătrânețe și nu reușește să conducă în mod corespunzător, fiul se transformă în erou pentru a-l provoca pe tatăl tiranic să-l salveze din întuneric și să-și construiască moștenirea. În funcție de perspectivă, eroul și ticălosul sunt fațete ale aceleiași monede, catalizatori ai schimbării care luptă pentru dreptul de a-și perpetua cunoștințele.
Cum putem vedea conflictul din perspective diferite?
În ceea ce privește modul în care putem face asta, un bun punct de plecare ar fi deschiderea, înțelegerea și dorința de a schimba în bine. Dar dacă dorim o altă perspectivă, iată câteva.
Conflictul poate fi modalitatea universului de a-și testa variațiile.
Conflictul poate fi o modalitate de a verifica unde vă aflați pe drum.
Conflictul poate fi cuptorul în care se formează cunoștințele bune.
Conflictul poate fi o palmă pe fețele noastre adormite.
