20 Aprilie- 2020
Acasă, în România
Draga Mama,
Aceasta este prima mea scrisoare, într-adevăr, prima mea scrisoare reală, nu prostiile pe care le scriu în fiecare zi oamenilor pe care cred că îi cunosc. De ce este aceasta o scrisoare adevărată? Pentru că intenționez să scriu totul, să îți spun tot. Tot ce doare și tot ce am ținut ascuns, din frică, din grijă, din dragoste, din bunătate.
Te iubesc mamă, dar atât de mult te urăsc. Uneori chiar mă întreb de ce m-am născut, în acele momente, când confuzia crește spre disperare. Când simt atât de dificil să duc greutatea pe care mi-ai pus-o pe umeri, în acei ani. Nu ești vinovată, nu, doar ai făcut ceea ce credeai că este bine. Nu pot să urăsc asta, dar pot urî rezultatul, rezultatul cu care trebuie să trăiesc. Nu am avut de ales.
Mi-aș dori ca mamele să știe să programeze mai bine oamenii, să nu mai creeze jucării stricate cu care umanitatea să se joace. Sunt o jucărie stricată. Aș vrea să poți face ceva, orice. Sincer, nu știu ce, ce acțiune poate fi atât de puternică, atât de eliberatoare încât să poată … nici nu știu cum să numesc lucrul care ar trebui să fie îndeplinit. Nici un cuvânt nu poate descrie cu adevărat acel proces.
Toți acești ani, m-ai alimentat cu ideile tale despre cum ar trebui să devin, cum ar trebui să mă comport, cum ar trebui să mă privească alții …
Trebuie să fii deștept, ar trebui să fi plăcut de ceilalți, trebuie să fii bun, politicos, să ții capul plecat, să taci si să asculți, să nu pui întrebări. Comportă-te într-un asemenea fel, încât alții, să te admire sau să te respecte. Sau câștigă bani, astfel încât alții te vor invidia sau vor fi intimidați de tine.
Știu că nu ai spus acele lucruri atât de nepoliticos și îndrăzneț cum le-am pus eu. Ai avut ani de zile, eu am doar câteva rânduri de cuvinte. Trebuie să fiu nemilos, trebuie să-mi arăt mie că acum văd, că văd toată condiționarea subtilă pe care o țeseai inconștient. Zi de zi, nu aveam nicio șansă, nu știam ceva mai bun.
Ai fost foarte bună la ceea ce făceai, perfectă, dar ai fost vreodată conștientă de ceea ce creezi?
Ți-a venit în vreun moment această întrebare?
Ce creez?
Pentru că mi se pare că ai vrut să creezi un sclav, și nu doar tu. Am întâlnit o mulțime de jucării stricate.
Știi, îți mulțumesc. Sincer, dacă circumstanțele erau diferite, poate deveneam o altă persoană. Îmi place ceea ce devin și felul în care gândesc, chiar dacă uneori simt singurătate. Îmi spun că oamenii din jurul meu, chiar dacă sunt puțini, sunt suficienți și cei de care am nevoie. Nu simt nevoia să fiu în jurul multor oameni. Cred că asta ți se datorează tot ție, și condiționării tale. Nu știu dacă acest lucru este bun sau rău, doar că încă are o influență asupra persoanei mele.
Îți amintești că nu aveam voie să mă joc cu alții? Singurul mod în care puteam avea prieteni de joc era ca ei să vină la noi acasă. Ești atât de protectoare, încât simt și astăzi după toți acești ani. Ohh, este atât de uimitor, cum o sămânță de dragoste și grijă poate crește într-o ingrădire atât de puternică. O condiționare până în punctul în care nici acum nu-mi pot imagina lucrurile fiind altfel. Mă pot întreba totuși cum ar fi putut fi diferite. Te poți imagina fiind diferită? Noi fiind diferiți?
Am avut nevoie să creez o bulă și să o umplu de prieteni și oameni pe care îi iubesc și care mă iubesc înapoi. Prieteni pe care nu cred că i-ai plăcea, dar nu este vorba despre tine, nu mai este. Oamenii au nevoie de multe feluri de iubire. Sincer, aș dori să experimentez multe feluri de iubire, jucăușă, veselă, înțeleaptă, prietenoasă, spirituală, dragoste dintr-o autoritate iubitoare. Tu îmi poți da numai dragoste părintească.
Acum am norocul să am o familie mare în jurul meu, construită din oameni de care am nevoie și din oameni care au nevoie sau vor avea nevoie de mine la un moment dat. Îmi apasă butoanele, mă fac să râd, să fiu supărat, frustrat, copleșit, dar de aici vine creșterea mea. Tu faci parte din această familie, totusi ești doar o parte. Ai făcut suficient.
Ai respectul meu cât voi trăi.
Către draga mea mama.
Fiul tău recunoscător.
Draga mamă
Fi parte din – Comunitatea ForPerspective.
