La început, a fost Cuvântul, iar Cuvântul era cu Dumnezeu. Apoi cu profeți, vrăjitori, conducători și acum cu noi. Acest “cuvânt” pare să aibă un fel de putere.
Oare de ce?
Cuvintele poartă ceea ce este viu în noi în momentul prezent. Când spunem pisică, chiar dacă ne referim doar la mamifer, acest simplu cuvânt poate evoca o varietate de sentimente și experiențe. Un cuvânt atat de simplu are puterea de a face pe cineva să plângă sau să înceapă să râdă.
Cuvintele sunt vehicule, călătoresc de la o experiență la alta și păstrează istoria călătoriilor lor. Fiecare cuvânt are potențialul de a ne învăța istoria lui, dacă suntem dispuși să ascultăm. Unele cuvinte sunt mai tinere decât altele și au mult mai multă experiență în însemnătatea lor. Acele cuvinte bătrâne, care au trecut testul timpului pot fi văzute cu adevărat drept cuvinte cu putere. Imaginați-vă câți oameni au spus cuvântul “dragoste” sau “ură” și câți au simțit vibrația lor.
Cuvintele sunt mai mult decât sunet, mai mult decât definiție mai mult decât sens. Cuvintele pot fi văzute ca o transmutare a frecvenței. O expresie a puterii noastre de manifestare. Fluctuațiile cuantice din creierul nostru fac ca neuronii să se activeze pentru a crea o experiență. Apoi sentimente, gânduri și, în cele din urmă, cuvinte. Așadar, data viitoare ne regăsim în momentul prezent, să închidem ochii, să respirăm și să lăsăm forța următorului nostru cuvânt să ne creeze realitatea.
Să fie lumină!
Cuvintele, vocabularul și limbajul au existat cu mult înainte ca noi să fim conștienți de ele. Le-am moștenit de la părinții noștri, așa cum au făcut-o de la părinții lor și așa mai departe. Descoperirea limbajului a permis umanității să comunice unui număr mai mare de indivizi, ceea ce a dus la rândul său la societatea de care ne bucurăm astăzi.
În conversațiile noastre zilnice, folosim în medie aproximativ 7000 de cuvinte. Cele mai multe dintre ele fac parte din tipare pe care le repetăm și de care nu suntem de obicei conștienți. Acest lucru poate deveni o problemă. Pe măsură ce vorbim din ce în ce mai mult în aceeași bulă de familiaritate, avem tendința de a dezvolta un comportament antisocial. Alegem să vorbim cu aceiași oameni în aceleași situații, care la rândul lor întăresc aceleași tipare și așa mai departe. În jurul nostru există un ocean de discuții banale și conversații fără sens. Uneori, acest lucru poate fi util, distractiv și chiar necesar, în funcție de situație.
Ce este limbajul?
Limbajul este un instrument minunat. Îl folosim pentru a ne răspunde nevoilor și ale celorlalți. Evoluează prin dialog, dezbateri, discursuri, scrieri și lista poate continua. Ne modelează personalitatea, relațiile și chiar modul în care gândim. Ne creează la fel de mult ca și noi.
Gândirea necesită multă energie și concentrare, așa că avem tendința să o externalizăm pentru a economisi energie și timp. În acest fel, societatea poate prelua o parte din gândire pentru noi. Întrebarea care se pune este cât de mult din comunicarea noastră zilnică este dictată de creierul societății? Răspunsul este, destul de mult. Discuțiile aleatorii de stradă, conversațiile politicoase, apelurile telefonice, modul în care vorbim cu părinții și prietenii noștri, urmează un model previzibil care se reflectă în cultura noastră.
Din această perspectivă, limbajul aparține mai mult societății decât nouă înșine. Folosim vocabularul pe care l-am învățat, fără să ne întrebăm despre ce și cum vorbim. Aceasta poate fi o problemă atunci când vrem să purtăm o conversație mai profundă. Când suntem întrebați despre semnificația din spatele a ceea ce spunem.
Deci, cum recuperăm sensul limbajului nostru?
Primul pas, trebuie să-l dorești. Atunci fii atent și gândește-te la ceea ce spui și de ce. Cuvintele sunt vehicule care ne poartă spiritul atunci când le folosim.
Poate fi de un mare ajutor
