Când Dumnezeu îți ia un simț, îți dă altele. Am primit în dar, un simț al vederii slab, temporar, și o alegere. Am ales să îl folosesc cât de bine am putut, până în momentul în care aceasta a dispărut...
Să răzbați cu sinele milioanele de fire,strânse pe cer, înghesuite, ca celulele din tine. Ca electronii, claie peste grămadă, în sorii dimineții, doar infinitul veghează.
La început, a fost Cuvântul, iar Cuvântul era cu Dumnezeu. Apoi cu profeți, vrăjitori, conducători și acum cu noi. Acest “cuvânt” pare să aibă un fel de putere.